In noapte fulgerele trec arzand
Ca si iubirea ce ne incearca uneori
Pustiul sufletului nostru luminand
Cu vraja nenascutelor culori.
Si asa cum ele pier de-abia ce apar
Dand doar speranta de lumina-n noapte
Lasand apoi intens un gust amar
Nectarul negru al iubirilor uitate .
Ne face sa ne pierdem in taceri
Desi un tunet se aude uneori
Chemare languroasa spre dureri
Spre zarea mincinoasa calatori .
Ne indreptam si ne-ntrebam mirati
De ce doar noi avem acest noroc
Sa fim de toate visele uitati
Si sa ne arda viata ca un foc .
Adus de fulgere in noaptea noastra
Prelins in stropi incinsi doar de tristete
Inchisi in casa fara de fereastra
Si in intelepciuni lipsite de povete .
Ne strecuram incet,incet spre moarte
Ducand cu noi doar fulgere uitate
Iar cand de viata timpul ne desparte
Ne stingem ca lumina lor in noapte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu