Femeie esti atunci cand luna stinge
lumina stelelor ce vor sa-i fure cerul
si cand de raza ei incet se-atinge
sarutul vesnic ce topeste efemerul
in tandrele chemari ce ne cuprind
sta dulcea adiere de fiinta implinita
cu umede iluzii vei primi zambind
dovada ca prin tine poti fi fericita
si-n patul tau intr-un rastimp rasare-o floare
culege-o ca pe o minune ce te-alege
caci nu e dat sa afle despre asta fiecare
iubeste adanc , traieste suav si-ntelege
ca orice mangaiere care te strabate
e un prilej sa ratacesti in nemurire
e dezmierdarea care stie sa-ti arate
ca esti facuta sa traiesti doar prin iubire.
marți, 17 februarie 2009
Fulgere în noapte
In noapte fulgerele trec arzand
Ca si iubirea ce ne incearca uneori
Pustiul sufletului nostru luminand
Cu vraja nenascutelor culori.
Si asa cum ele pier de-abia ce apar
Dand doar speranta de lumina-n noapte
Lasand apoi intens un gust amar
Nectarul negru al iubirilor uitate .
Ne face sa ne pierdem in taceri
Desi un tunet se aude uneori
Chemare languroasa spre dureri
Spre zarea mincinoasa calatori .
Ne indreptam si ne-ntrebam mirati
De ce doar noi avem acest noroc
Sa fim de toate visele uitati
Si sa ne arda viata ca un foc .
Adus de fulgere in noaptea noastra
Prelins in stropi incinsi doar de tristete
Inchisi in casa fara de fereastra
Si in intelepciuni lipsite de povete .
Ne strecuram incet,incet spre moarte
Ducand cu noi doar fulgere uitate
Iar cand de viata timpul ne desparte
Ne stingem ca lumina lor in noapte.
Ca si iubirea ce ne incearca uneori
Pustiul sufletului nostru luminand
Cu vraja nenascutelor culori.
Si asa cum ele pier de-abia ce apar
Dand doar speranta de lumina-n noapte
Lasand apoi intens un gust amar
Nectarul negru al iubirilor uitate .
Ne face sa ne pierdem in taceri
Desi un tunet se aude uneori
Chemare languroasa spre dureri
Spre zarea mincinoasa calatori .
Ne indreptam si ne-ntrebam mirati
De ce doar noi avem acest noroc
Sa fim de toate visele uitati
Si sa ne arda viata ca un foc .
Adus de fulgere in noaptea noastra
Prelins in stropi incinsi doar de tristete
Inchisi in casa fara de fereastra
Si in intelepciuni lipsite de povete .
Ne strecuram incet,incet spre moarte
Ducand cu noi doar fulgere uitate
Iar cand de viata timpul ne desparte
Ne stingem ca lumina lor in noapte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)